O experienta inedita si dulce, dulce… cu Telekom la Awake.

By Alex | Evenimente :) serioase

Sep 19

Se stie ca viata, asemenea unui imens fluviu, neexplorat, este plin de surprize. Despre o astfel de surpriza, doresc sa va povestesc in urmatoarele randuri.

Sunt elev, ma numesc Alex si in aceasta vara, printr-un apel, am fost invitat la Awake Festival, in Targu-Mures, pentru a face vata de zahar alaturi de un prieten, tot Alex, pe numele sau. Am fost foarte incantati amandoi de idee si asteptam cu nerabdare sa pornim spre festival.

Am primit masina si standul, iar in prima zi de festival am ajuns la Targu-Mures, unde ne-am cazat si am pornit spre perimetrul festivalului. Ne-am montat standul, iar la ora 15:00 intram pe tura. Eram asa nerabdatori sa facem primele noastre vate de zahar. Nici nu pornisem bine masina de vata de zahar ca au aparut deja primii doritori de acest deliciu. La inceput, multa lume era nedumerita de pretul acesteia , lamurindu-i ca dorind sa readucem zambetul copilariei pe fetele lor, gustul copilariei nu are pret.

Dupa prima zi in care am facut vata de zahar la foc non-stop, cu atata drag, am fost recunoscuti in perimetrul festivalului ca “baietii cu vata”. Urmatoarea zi, cea de-a doua in cadrul festivalului, ne-am trezit de dimineata sa ne pregatim materialele, iar cand am ajuns din nou in festival, am picat la comun acord sa decoram standul sa fie mult mai atragator, bine, deja era plin de roz dar am mai pus noi putina culoare. Din nou, lumea ne pandea cand pornim masina sa fie primii la rand pentru a primi vata. Nici nu pornisem bine masina ca deja lumea statea la coada sa primeasca vata de zahar. Deprindeam experienta la facutul acesteia si faceam tot felul de forme, cum ar fi: ciupercute, meduzici, care, pe cei care o primeau ramaneau uimiti si dupa ce terminau se mai puneau odata la coada.

Ne imprietenisem cu cei care stateau la coada in timp ce faceam acest deliciu, iar la un moment dat, un grup de adolescenti m-au intrebat daca ii pot lasa sa faca si ei o vata de zahar. Le-am explicat cum trebuie sa faca si in timp ce invarteau batul, iar vata se prindea de el, ramaneau cu gura cascata si plecau cu zambetul pe buze ca si-au facut propria vata de zahar.

Facusem cateva pauze sa nu suprasolicitam masina, iar in acel timp, veneau oameni sa ne intrebe cand le putem face iar vata si plecau cativa metri mai incolo, asteptand sa pornim iar masina. A fost o zi lunga, atat de faina, iar noi am plecat spre cazare cu zambetul pe buze, iar in drum spre iesire toata lumea ne saluta si ne intreba cand venim urmatoarea zi. Va dati seama cat de fericiti eram, dar inainte cu 2 ore de terminarea programului a intervenit o problema la masina de vata, care se infundase cu zahar… Dadeam telefoane dintr-o parte in alta, urmand ca un numar sa ma apeleze sa ne ajute. Ajunsi la cazare, am pus masina in foisor, am inceput sa mesterim la ea, conform celor spuse de Ovidiu, cel care ne-a ajutat sa iesim din aceasta mica problema.

La 11 noaptea am pornit in cautarea unui non-stop, pentru a cumpara cele necesare repararii masinii. Ajuns la cel mai aproape non-stop, am fost informat ca nu detineau praf de copt, ceea ce aveam nevoie… Am ramas putin dezamagit, urmand ca la iesire din magazin, sa vad un baiat, care era din zona si l-am intrebat daca stie unde se afla urmatorul non-stop. Am mers cativa metri, unde se afla grupul sau de prieteni, care au fost foarte incantati sa ma ajute si cu toate ca magazinul unde trebuia sa ajung se afla la 2km departare, nu am ezitat, le-am multumit frumos si am pornit la drum pe strazile din Targu-Mures.

Pe drum am intalnit un festivalier care m-a recunoscut si s-a facut in asa fel incat amandoi sa mergem la acelasi magazin. Ajuns, am luat praful de copt, mi-am salutat noul amic si am pornit inapoi spre cazare. Am pus praful de copt pe locul afectat conform indicatiilor primite si urma sa asteptam pana dimineata ce isi facea efectul. Desigur ca toata noaptea nu dormisem si din jumatate in jumatate de ora ma ridicam din pat sa vad cum evolueaza. Dimineata cand am inceput sa curatam, totul era aproape gata, doar ca mai aveam nevoie de putin smirghel ca sa finisam locul avariat. Am pornit in slapi si pantaloni scurti pe putine grade spre Praktiker, unde am cumparat cele necesare, urmand sa finisam masina. Am facut o vata de test, pe care i-am dat-o doamnei de servici, care a ramas placut surprinsa, afirmand ca nu a mancat o vata de zahar de foarte multi ani.

Ne-am pornit spre festival, ne-am instalat standul in alta parte, deoarece s-a anuntat a fi vreme nasoala. Am pornit masina, din nou, coada, fiecare asteptand cu zambetul pe buze si mare nerabdare. Am facut vata de zahar pentru prietenii nostri de la SHOTERIA, care au fost foarte incantati ca i-am indulcit si pe ei.

Nu a durat mult pana ce totul s-a intunecat, un vant puternic ne-a luat prin surprindere, ridicand prelata de pe cortul in care stateam, iar cativa jandarmi din zona ne-au ajutat sa tragem inapoi prelata, intrand toti inauntru, punand mana de la mana sa nu lasam ca vantul sa intre in cort sa ne ridice pe toti. Am stat toti pe pozitii cateva minute bune pana ce s-a domolit vantul. Din cauza vremii nefavorabile nu am mai putut pune in functiune masina si am mai stat putin la festival, urmand sa plecam inapoi catre cazare sa ne pregatim pentru plecare.

Cu toate ca in ultima zi nu am apucat sa facem asa multa vata de zahar, am ramas cu o amintire foarte placuta si cu prieteni noi din toate partile tarii care au venit la festival.

Multumim Telekom, multumim AWAKE, multumim FANTASMAGIA!

Follow

About the Author

Leave a Comment:

Leave a Comment: